Alege Viaţa !

Lumina lumii - LIVE

2010-06-28T23:01:00.010+02:00

Biserica Lumina lumii din Paris transmite programele în direct in fiecare duminica intre orele 17h - 20h.

În afara acestor orare, vă invităm să vizionați programele din arhivă.

Site-ul Bisericii: www.luminalumii.fr

Imensitatea lui Dumnezeu

2010-02-21T11:11:00.000+01:00

Louie Giglio from Crestin Informat on Vimeo.

Esti fericit?

2009-10-29T23:34:00.003+01:00

Era trecut de ora două noaptea. Somnul refuza să îmi dea târcoale, iar ochii îndrăzneau să stea deschişi. Am luat o carte în mână să mă mai cultiv, sperând ca el, somnul, să mă lovească. Citind, ecoul unei fraze rostită de o bătrânică m-a lovit…”Esti fericita?” îşi întreba bunica nepoata dusă la oraş să se facă “om mare”. Acea frază a început să nu îmi dea pace…Am început să mă întreb…sunt eu fericit? Lacrimile au început să se prelingă…le-am dat voie să curgă pe obrazul meu de bărbat pentru că nu mă vedea nimeni. Gândul mi-a fugit la dimineţile când zâmbeam către Cer în semn de recunoştinţă pentru o nouă zi, la bucuria pe care o aveam atunci când puteam ajuta pe cineva, la pacea şi fericirea pe care mi-o aduceau lucrurile mărunte ale vieţii…, iar de ceva timp uitasem să zâmbesc şi să mă bucur de tot ceea ce Dumnezeu mi-a dat.

În acea noapte, cu sufletul gol şi fără bucuria Cerului, mi-am ridicat privirea în sus şi mi-am cerut iertare pentru fiecare păcat, pentru fiecare lucru căruia i-am dat voie să îmi fure bucuria dată de El, de Dumnezeu. Atunci am înteles că tot ceea ce ne fură fericirea şi bucuria mântuirii e păcat.

Uitându-mă în jur, văd tot mai puţini oameni fericiţi şi împliniţi. Lucrurile neînsemnate, munca în exces, lipsa unei părtăşii reale cu Dumnezeu sau prezenţa păcatelor minore au sugrumat încet, dar sigur fericirea şi bucuria credincioşilor. Biblia spune “Bucuraţi-vă, iarăşi zic bucuraţi-vă!” însă pentru cei mai mulţi credincioşi fericirea şi bucuria sunt un lux. Ce viaţă crudă! Ce trist! Ce departe suntem de Scriptură! Ne-a pregătit Dumnezeu o viaţă plină de fericire, pace şi bucurie însă noi, creştinii, trăim cerşind din când în când câte un zambet, câte un moment de fericire şi împlinire.

E normal să nu avem bucurie şi fericire atunci când, în loc să căutăm faţa lui Dumnezeu, ne pierdem timp cu munca în exces, cu lucruri minore şi nefolositoare. În Psalmul 16:2 ni se spune că Dumnezeu este singura fericire. Avem pretenţia de a fi fericiţi însă, în realitate, acordăm prea puţină atenţie Divinităţii. Nu putem susţine că Dumnezeu e fericirea noastră când ne rugăm din când în când câte cinci, zece minute, iar în rest ne ocupăm timpul cu alte banalităţi. Uităm mult prea des că “Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt”- Romani 14:17.

O viaţă lipsită de fericire şi bucurie este o viaţă tristă, neîmplinită şi fără sens. Este o viaţă în care faci totul mecanic (că aşa trebuie), plictisit şi fără chef.

Cu Dumnezeu nu este aşa! Când trăieşti cu Dumnezeu, te bucuri de florile câmpului, de adierea vântului, de famila şi prietenii tăi, de viaţă şi de tot ce înseamnă frumos. Cu El te bucuri şi în încercări…Oare chiar poţi fi fericit în încercări?!…Da, cu Dumnezeu suntem fericiţi în necazuri, probleme şi încercări. Lacrimile vor curge, însă zâmbetul îţi va apărea pe faţă atunci când vei simţi mângâierea Lui şi când, prin credinta, Îl vei vedea cum îţi va şterge lacrima ce refuză să te asculte. Şi ce poate fi mai frumos decât să ştii că El, Regele universului, Împăratul împăraţilor e cu tine?! Dumnezeu e singura fericire. Caută-L pe El, caută prezenţa Lui, iar Dumnezeu nu te va dezamagi. El, doar El este singura fericire!

Florin Lupean

Preluat de pe www.pasi.ro

Rugăciunea îți oferă sănătate

2009-08-28T16:20:00.001+02:00

Rezultatele științifice confirmă importanța rugăciunii în viața creștinului. Sfânta Scriptură în mod repetat ne cheamă la a practica închinarea prin rugăciune, și chiar ne transmite un adevăr important, confirmat și de descoperirile științifice: „Rugați-vă neîncetat!”(1 Tesaloniceni 5:17).

„În mod suprinzător, o serie de dovezi științifice arată că credința exprimată prin rugăciune îi poate răsplăti pe creștini cu sănătate. Prin intermediul rugăciunii, se satisface o nevoie psihologică înnăscută a omului. Aici este vorba, evident, mai ales de religia trăită spiritual, nu doar de religia manifestată social, ne explică psihologul Daniel David, profesor la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj şi consultant la Mount Sinai School of Medicine din New York.

Dacă oamenii au disciplina rugăciunii pe o perioadă lungă de timp, recomandat fiind pe tot parcursul vieții, atunci unele schimbări ale creierului devin permanente.

Disciplina postului întăreşte sănătatea. Credinţa şi sănătatea se mai suprapun însă şi în alte moduri. Un bun exemplu este postirea pe parcursul unei zile întregi, ce duce la eliminarea toxinelor, şi la creșterea spirituală a creștinului. Dacă este ţinut cum trebuie, postul poate aduce o stare de claritate şi le poate dărui practicanţilor un sentiment de împlinire. Chiar dacă nu este sănătos din punct de vedere biologic, întrucât creierul trebuie să se hrănească cu multe calorii pentru a rămâne funcţional, pacea care însoţeşte aceste fenomen întăreşte postirea şi îl răsplăteşte pe practicant pentru efort la acelaşi nivel psihosomatic. Cu toate acestea, elementul spiritual care se intersectează cel mai natural cu sănătatea la majoritatea credincioşilor este rugăciunea.

Importanţi teologi cred în puterea rugăciunii de protecţie de a-i ajuta pe bolnavi, iar importanţi oameni de ştiinţă i-au dedicat peste 6.000 de studii doar din 2000 încoace. În 1988, cardiologul Randolph Byrd a descoperit că pacienţii pentru binele cărora s-au rugat alţii au învins boala mai bine decât cei care nu au avut parte de aceasta.

Aşa cum avem înnăscute nevoile de hrană, apă, oxigen etc., avem înnăscută şi nevoia de rugăciune.” (Sursa: Cotidianul)

Aceste descoperiri arată încă o dată că știința confirmă Scriptura și scoate în evidență măreția înțelepciunii lui Dumnezeu și a planului Său cu omenirea. De asemnea, prin aceste descoperiri nu trebuie să afirmăm că implicațiile rugăciunii pot fi înțelese pe deplin de către om, ci trebuie să acceptăm că ea este o taină!

Așadar, prin rugăciune nu numai primim vindecare pentru sufletul și trupul nostru, ci chiar ne păstrăm sănătatea atât a sufletului dar și a trupului!

Rugați-vă neîncetat!!!

Sursa: www.orizonturi123.wordpress.com

Smecher sau crestin ?

2009-08-26T21:50:00.001+02:00

Anul trecut trecusem printr-un oras renumit din Romania. Orasul era insorit, iar cand soarele isi face aparitia pe strazile stramte vei observa ca cetatenii orcarui oras vor fi prezenti in comunitate. Supriza cea mai mare este prezenta smecherilor care se grabesc, fiind infometati de vedetism, sa ne impresioneze cu smecheria lor. Smecher sau cool sunt sloganele acestora, iar daca nu intelegi ceea ce vor sa-ti comunice, nu te ingrijora prea mult, deoarece jobul lor este de a se asigura ca vei intelege mesajul lor. Totusi, a fi smecher nu inseamna a fi prost, dar din nefericire multi sunt.

1. Crestinul, un smecher talentat sau …?

Cu siguranta fiecare suntem familiarizati cu subiectul ales in acest articol. Fiecare am fost impresionati sau dezinteresati de actorii sau smecherii talentati. Undeva in sinele nostru, fiecare dorim sa fim un smecher finut (si de success) insa este oare corect sa fim un crestin si in acelasi timp un smecher talentat? Biblic vorbind, Scriptura nu ne prezinta o astfel de mentalitate. Nu gasim in Cuvantul lui Dumnezeu promovarea unei imaginii persoanale, ci mai degraba, Dumnezeu ne chema sa fim alaturi de cei care au nevoie de ajutorul nostru. A fi smecher inseamna a pretinde ca toata lumea sa priveasca doar spre noi, insa o astfel de maxima atentie ne readuce aminte de conotatia cuvantului idolatrie. Nu doar atat, a alege sa pretindem ca toata lumea trebuie sa priveasca spre tine, este un aspect extrem de costisitor. Pentru ai impresiona pe oameni, mai intai, trebuie sa scoti la suprafata o imagine deosebita si uluitoare, astfel incat lumea chiar sa fie atrasa spre tine. O astfel de imagine nu poate fi realizata cu usurinta, iar pentru o persoana care doreste sa tinda spre aceasta tinta, ar trebui sa inteleaga pericolele emotionale si financiare. Asemenea, limbajul si atitudinea unei astfel de persoane va impresiona o persoana in mod negativ. Oare va readuceti aminte de astfel de incidente neplacute?

2. Nu te mai promova!

Pentru a fi smecher, asa cum am observat mai sus, inseamna a ne promova pe noi insine, iar o astfel de metoda ne directioneaza dinspre Dumnezeu spre noi insine. Desigur, asta este idolatrie, iar idolatria este periculoasa si daunatoare vietii tale. Costul idolatriei este despartirea de Dumnezeu si despartirea de oameni. Pentru a intelege mai bine despre ceea ce discutam, va invit sa calatoriti in cartea Proverbelor, deoarece in aceasta carte smecherul este considerat ca a fiind un nebun. Aceasta caracterizare este foarte aspra insa este foarte adevarata deoarece nebunul, in nebunia lui, afirma ca nu exista Dumnezeu, ci doar el insusi. Iata, ca in aceasta etica, promovarea nebunului este mult mai importanta decat ceea a creatorului sau. Daca sunteti de acord cu imaginea de mai sus, atunci este corect sa luam o atitudine asupra acestei etici prin a ne oprii din aceasta nebunie. Trebuie sa incetinim din a cotinua sa ii impresionam pe oameni cu ceea ce avem sau ceea ce nu avem. Trebuie sa ne oprim din a veni la biserica cu mercedesul doar pentru a atrage atentia tinerei generatii. In practica, vorbim despre o mentalitate si un caracter ca nu va incerca sau continua sa promoveze imaginea noastra.

Un om intelept nu isi va arunca averile sau intelepciunea la orice colt de strada, ci dimpotriva, va incerca sa imparta ceea ce are cu cei care au nevoie sau care sunt in cautarea acesteia. Astfel, ca si crestini, noi suntem indemnati sa nu ne promovam pe noi insine, ci pe Cristos, deoarece El este Cel care ne-a rascumparat din nebunia in care am crescut si in care ne-am inradacinat atat de comfortabil.

3. Vrei sa fi un crestin autentic? Ajuta-ti aproapele!

Vreiti sa va dati mareoi inaintea prietenilor dumneavoastra? Promovati-L pe Cristos (si ceea ce El a facut pentru tine). In acelasi timp, este crucial sa intelegem ca tot ceea ce avem ne-a fost dat cu un scop, de ai ajuta pe cei care au nevoie de o parte din ceea ce avem. Noi nu am primit doar pentru a pastra (fiind egoisti), ci am primit pentru a darui. Un smecher nu daruieste, ci iroseste!

Ce ar fi daca -in loc sa ne infatisam inaintea prietenilor cu anumite obiecte (de ultima generatie sau ragnet) – am alege sa-i ajutam pe cei care nu au nici o sansa de a se ingriji de nevoile personale sau emotionale. O astfel de actiune ne va ajuta sa intelegem cat de importanta este imaginea unui crestin intr-o societate sumbra si nemiloasa. Nu doar atat, dar atunci cand ajutam aproapele nostru, noi reflectam un adevar suprem, si anume, Dumnezeu este Cel care ne-a ajutat (si continua sa ne ajute) in tot ceea ce am facut. Fara Dumnezeu noi nu am experimenta nevoia de a ajuta sau de a fi un mijloc de binecuvantare pentru cei din jur. Vrei sa fi un crestin autentic? Ajuta-ti aproapele … iar mai apoi vei deveni un crestin autentic.

4. Fii un crestin intelept si nu un smecher (idiot)

Credeti-ma ca m-am saturat de acei crestini care vor sa fie smecheri pe seama altora. M-am saturat de cei care vin la biserica (cu toate fitusagurile) doar pentru a se ridica mai presus de altii, sau care prin imaginea pe care o promoveaza, aleg sa distruga credinta celor slabi. M-am saturat de prostia existenta intre cei care pretind ca sunt cineva … de cei care se lauda ca sunt cineva datorita eforturilor depuse de alte persoane … m-am saturat de cei care ies in fata bisericii pentru a canta sau a predica, iar mai apoi, nici nu sunt in stare sa se ingrijeasca de cei care sunt in nevoi. Nu m-am gandit ca Biserica lui Cristos este napastuita de idioti care doresc sa distruga imaginea lui Cristos si a Evangheliei Sale. A sosit vremea in care trebuie sa afirmam cu tarie, ca astfel de lucruri sunt de proasta calitate si trebuiesc inlocuite cu cele care au calitate si modestitate. Insa pentru a rectifica aceasta imagine, este necesar sa ne intoarcem nu spre biserica, ci spre Cristos. Trebuie sa venim inaintea Acestuia de a ne marturisii pacatele. Trebuie sa ne departam de idolatria personala spre Cristos.

Vrei sa fi un smecher, aruncati atitudinea de nubun si idiot in focurile iadului, si mai apoi, arunca-te la picioarele Celui care a biruit moarte si care este intelepciunea lui Dumnezeu. Vrei sa fi smecher, aseazate in Cristos, si acolo vei descoperi ca smecheria nu face parte din Imparatia lui Dumnezeu. Acolo vei descoprei ca Dumnezeu uraste nebunia si idiotismul omului necurat.

Vrei sa fi smecher? Distruge smecheria!

Scris de Cosmin Pascu

Evolutia crestinismului in 90 de secunde

2009-08-26T17:02:00.004+02:00

Istoria religiilor prezentata in mod extraordinar. 5000 de ani in 90 de secunde... Aici putem vedea evolutia crestinismului in istorie.

Obama a declarat: SUA nu e o tara crestina !

2009-08-25T17:02:00.002+02:00

Barack Obama a declarat de două ori că SUA nu mai este o ţară creştină. Apoi, la prima sa vizită peste mări a declarat liderilor musulmani: “noi nu ne considerăm o naţiune creştină… ne considerăm o naţiune de cetăţeni care suntem legaţi de ideale şi un set de valori. Eu cred că Turcia modernă a fost fondată pe nişte principii asemănătoare”. Ce desfigurare brutală a adevărului. Turcia este o ţară care măcelăreşte, asupreşte şi persecută pe cei ce nu sunt musulmni.

Preşedintele Obama a refuzat să aprobe Ziua Naţională de Rugăciune(o singură zi!) şi a declarat printr-un decret ca luna Iunie(o lună întreagă) să fie “Luna lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor şi a transsexualilor”. Puteţi citi întreaga declaraţie dând click aici. În contrast, Ronald Reagan a declarat anul 1983 fiind “Anul Bibliei”.

Stire preluata de pe: www.pasi.ro

Exista Dumnezeu?

2009-08-18T16:08:00.000+02:00

Adevarata schimbare a vietii

2009-04-29T16:29:00.003+02:00

După cum aluatul, atunci când este amestecat cu făina, lucrează dinăuntru în afară, tot aşa este şi cu reînnoirea inimii... Numai o schimbare exterioară nu este suficientă pentru a ne aduce în armonie cu Dumnezeu. Sunt mulţi aceia care încearcă să se schimbe corectând un obicei rău sau altul şi nădăjduiesc ca în acest fel să devină creştini; însă ei nu au început de unde trebuia. Prima noastră lucrare de îndreptare trebuie să înceapă cu inima.

Fermentul este acel ceva care acţionează în interior, determinând creşterea. Tot astfel, Duhul lui Dumnezeu ne transformă inima, pregătindu-ne pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Totul este schimbat începând cu motivaţiile. Omul greşit acţionează în virtutea unor motivaţii egoiste, dar Domnul Hristos aşează în inima noastră motivaţia curată a iubirii de Dumnezeu şi de semeni. Astfel, se schimbă mentalitatea şi modul de a acţiona. Obiceiurile greşite şi păcătoase sunt înlocuite cu obiceiuri demne şi nobile. În final, toată viaţa se schimbă după modelul Domnului Isus Hristos.

Sceneta crestina

2009-02-02T22:12:00.003+01:00

Sceneta prezentata de tinerii bisericii Lumina lumii din Paris, ilustrand efectele pacatului asupra vietii unui tanar si modul in care se poate obtine eliberarea de viciile acestei lumi.

Partea 1

Partea 2

Program de citire a Bibliei într-un an

2008-12-13T10:36:00.005+01:00

Dacă ţi-ai propus să citeşti Biblia în întregime, o poţi face într-un singur an după programul de mai sus.

Acorduri pentru chitara

2008-12-13T10:29:00.005+01:00

www.cantari.ro

Caiet de laudă şi închinare cu acorduri, indispensabil pentru orice chitarist începător.

Trăind pentru Dumnezeu

2008-09-28T13:11:00.003+02:00

De-atâtea ori ne trezim dimineaţa cu scopul de a face cât mai multe lucruri într-o singură zi, pentru a ne asigura un trai mai bun, dar uitam că tot ceea ce facem trebuie să facem pentru Dumnezeu, nu pentru noi. Încercăm de-atâtea ori să ne împăcăm conştiinţa, atunci când nu avem timp pentru Dumnezeu, spunând că trăim într-o societate în care trebuie să muncim tot mai mult pentru a supravieţui şi că Dumnezeu însuşi a dat porunca de a munci pentru a primi binecuvântarea din Mâna Lui. Dar această binecuvântare nu se primeşte doar prin muncă.

Dacă am adopta o altă atitudine în fiecare zi, aceea de a trăi pentru Dumnezeu, de a munci pentru că Dumnezeu ne-a poruncit să o facem şi nu pentru a încerca să preluăm controlul vietii noastre, crezând că singuri, prin munca noastră ne putem ameliora viaţa, atunci nu am mai ajunge seara acasă prea obosiţi pentru a mai citi din Cuvântul lui Dumnezeu sau pentru a mai căuta părtăşia cu El în rugăciune. Dimpotrivă, atunci când scopul nostru este de a trăi pentru Dumnezeu, găsim plăcere în rugăciune şi în meditaţie la voia Lui, căutăm tot mai mult să fim într-o relaţie cât mai strânsă cu Creatorul nostru şi în consecinţă, găsim timp pentru El.

Dacă neglijăm relaţia noastră cu Dumnezeu pentru interesele personale, trebuie să ne punem întrebarea dacă inimile noastre sunt cu adevărat animate de dorul acesta de a trăi pentru El.
Haideţi să încetăm să mai trăim într-un minuscul univers în care nu mai este loc şi pentru Dumnezeu şi să incepem să vedem măreţia planului Său pentru vieţile noastre. Haideţi ca, în fiecare zi, să-L adorăm pe Dumnezeul nostru prin tot ceea ce facem, să nu mai trăim pentru noi înşine ci pentru slava Lui, iar El va binecuvânta munca noastră mai mult decât am putea noi cere.

Mâinile

2008-06-03T17:38:00.003+02:00

O minge de basket in mainile mele valoreaza aproximativ 19$.
O minge de basket in mainile lui Michael Jordan valoreaza aproximativ 33 milioane $.
Depinde de mainile in care se afla.

O minge de baseball in mainile mele valoreaza aproximativ 6$.
O minge de baseball in mainile lui Mark McGuire valoreaza 19 milioane $.
Depinde de mainile in care se afla.

O racheta de tenis este fara valoare in mainile mele.
O racheta de tenis in mainile lui Venus Williams reprezinta castigul unui campionat.
Depinde de mainile in care se afla.

Un toiag in mainile mele va tine la distanta un animal furios.
Un toiag in mainile lui Moise ar desparti marea.
Depinde de mainile in care se afla.

O prastie in mainile mele ar fi o jucarie de copii.
O prastie in mainile lui David ar insemna o arma puternica.
Depinde de mainile in care se afla.

Doi pesti si cinci paini in mainile mele nu ar inseamna decat doua sandwiciuri.
Doi pesti si cinci paini in mainile lui Isus ar hrani mii de persoane.
Depinde de mainile in care se afla.

Cuie in mainile mele ar putea folosi construirii unei colivi pt pasari.
Cuie in mainile lui Isus Christos ar avea ca efect salvarea intregii lumi.
Depinde de mainile in care se afla.

Acum poti sa vezi ca toate depind de mainile in care se gasesc.
Deci, puneti grijile, tristetile, frica, sperantele, visele, familia, relatiile in mainile lui Dumnezeu, deoarece…
Te vei putea odihni in timpul noptii, stiind ca Dumnezeu nu doarme, si lucreaza pentru tine!
Aceasta depinde de mainile in care se afla.

Isus mă iubeşte

2008-03-27T13:04:00.005+01:00

Chris - Isus mă iubeşte

Eu adio am spus lumii cu-al ei păcat
Când, într-o zi pe Isus l-am aflat.
Eu în urmă am lăsat
Tot ce în mine era trist şi amar.
În locul urii şi al minciunii
Isus mi-a dat dragostea Sa.
Plin de speranţă în noua viaţă
Îl port în inima mea

Da, Isus mă iubeşte
Da, El viaţă mi-a dat
Şi tot El mă păzeşte
De ce-i rău şi-ntinat

Da, Isus mă iubeşte
Da, în El eu găsesc
Dragostea ce mă creşte
Căci şi eu Îl iubesc

Eu am spus bun venit Cerului în viaţa mea
Cand un cuvânt mi-a adus liniştea.
Eu lângă Isus am învăţat
Să trăiesc fericit.
Rostul vieţii în schimbul tristeţii
De la El am primit.
Viaţa senină acum îmi e plină
De cântec fără sfârşit.

Darul...

2008-03-04T23:15:00.003+01:00

Se povesteşte că un tânăr, singur la părinţi, urma să-şi încheie cu brio studiile academice. De luni de zile admirase o maşină expusă în vitrina unui magazin auto. Ştia că tatăl lui îşi poate permite să cumpere o astfel de maşină, aşa că şi-a exprimat dorinţa să o primească în dar la absolvire.

Ziua mult aşteptată se apropia, însă fără ca tânărul să poată depista vreun semn că maşina mult visată va intra în posesia sa. O uşoară dezamăgire începuse să i se cuibărească în inimă.
În seara dinaintea festivităţii de absolvire, tatăl şi-a chemat fiul în birou. L-a felicitat pentru anii de studiu şi i-a spus cât de mândru este de el şi cât de mult îl iubeşte. Apoi i-a întins o cutie frumos împachetată, rostind emoţionat: „Felicitări, fiule!"
Fiul a deschis cutia, sperând că va găsi în ea cheile maşinii. Însă în cutie se afla o biblie scumpă, îmbrăcată în piele, cu numele lui scris în litere aurite pe copertă. Dezamăgirea i s-a transformat în mânie.
- Cu banii pe care îi ai, tu îmi dai ca dar la absolvire o Biblie?
Trântind Biblia pe biroul tatălui, tânărul a ieşit furios din cameră, părăsind definitiv casa tatălui său.
Anii au trecut. Tânărul de odinioară avea de-acum o afacere prosperă şi o familie frumoasă. Într-un târziu, şi-a dat seama că vremea nu stă în loc şi a hotărât să-şi viziteze tatăl, pe care nu-l mai văzuse din ajunul absolvirii facultăţii.
Însă înainte ca să poată pleca la drum, o telegramă fulger îl anunţă că tatăl lui a decedat şi că toată averea i-a rămas lui, ca singur moştenitor.
Ajuns din nou acasă după ani de zile, inima i-a fost copleşită de tristete şi regrete. A intrat în biroul tatălui său. La un capăt al mesei grele din lemn de stejar se afla biblia pe care o primise în ajunul absolvirii – în aceeaşi poziţie în care o lăsase el înainte de a părăsi casa părintească. Cu ochii împăienjeniţi de lacrimi, fiul a luat-o, a deschis-o şi a început să citească în ea.
La un moment dat, întorcând încă o filă, un plic alb a fluturat la podea. S-a aplecat să ridice plicul, pe care se afla adresa magazinului auto de unde sperase cu ani în urmă să primească maşina mult visată. În plic, un contract de vânzare, datat în ziua absolvirii. ACHITAT – scria în litere mari peste termenii contractului. Maşina îl aştepta de ani de zile în garaj.

De câte ori nu trecem cu vederea binecuvântările lui Dumnezeu, doar pentru că nu sunt „împachetate" cum ne-am aşteptat ?

Interviu cu Dumnezeu

2007-12-30T11:56:00.000+01:00

-Ai vrea sa-mi iei un interviu deci…? zise Dumnezeu.

-Daca ai timp.… am raspuns eu.

Dumnezeu a zâmbit, spunând:
-Timpul meu este eternitatea. Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?

-Ce te surprinde cel mai mult la oameni?

Dumnezeu a raspuns:

-Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, apoi iarasi tânjesc sa fie copii; că îsi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi îsi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea; faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.

Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat:

-Ca un parinte, care sunt câteva din lectiile de viata, pe care ai dori sa le învete copiii Tai?

-Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc si ca dureaza mai multi ani ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar pur si simplu nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oamnei se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit;
sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca de asemenea trebuie sa se ierte pe ei insisi.

-Multumesc pentru timpul acordat..am zis umil. Ar mai fi ceva : ce ai dori ca oamenii sa stie ?

Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a zis:
-Doar faptul ca sunt aici, intotdeuna…

Octavian Paler

My Savior

2007-12-12T16:32:00.000+01:00

O melodie pentru minte, inima si suflet

Crăciun din reflex...

2007-12-10T12:43:00.000+01:00

Un cercetător pe nume Pavlov a făcut un experiment cu un câine pe care l-a pus într-o încăpere şi a dat dispoziţie celor care trebuiau să îi dea să mănânce, ca de fiecare dată când îi vor duce hrana să aprindă lumina în încăpere indiferent dacă era ziuă sau noapte. După câteva zile în care a fost hrănit la ore regulate respectîndu-se detaliul cu aprinderea luminii, Pavlov a intrat în încăpere la o oră diferită de orele regulate de masă, a aprins lumina şi a observat căţelul: acesta saliva; îşi aştepta osul. Pavlov a numit aceasta reflex condiţionat.

Reacţia omului la anumite evenimente ciclice din viaţă, nu este, de cele mai multe ori, diferită de cea a căţeluşului din experiment. Asociem, fără să ne gândim prea mult, plăcerile noastre, confortul pe care ni-l dorim, stările sufleteşti de care avem nevoie de evenimente, de sărbători, de servici, de cumpărături, de mersul la biserică, de orice se întîmplă periodic şi invariabil în vieţile noastre şi am ajuns de mult timp, nici nu mai ştim de cât timp, am ajuns să trăim un creştinism din reflex fără reflecţie. Mare nenorocire! Ne-am născut în popor creştinizat cu vreo două mii de ani în urmă aşa că toţi ne considerăm creştini, dar prezenţa la biserica mamă este doar un reflex condiţionat de o sărbătoare oarecare. O şi mai mare nenorocire este că te-ai născut într-o familie de adevăraţi credincioşi dar exemplul de credinţă aplicată a părinţilor tăi, în loc să declanşeze în inima ta setea după Hristos, nu a făcut decât să-ţi condiţioneze un reflex de a merge şi tu la biserică. Mai grav, însă, este faptul că într-o zi, tu personal, te-ai întâlnit cu Isus, într-o zi, El s-a născut în inima ta şi viaţa ta a fost înnobilată strălucitor, dumnezeiesc de strălucitor, dar timpul a trecut, uitarea s-a aşternut peste momentul acela, iar în viaţa ta de creştin banalitatea şi mediocritatea s-au instalat regeşte în fotolii largi garnisite de comoditate şi reflex condiţionat.

Te trezeşti că încă o dată e duminică aşa că, din reflex, mergi la biserică, din reflex paşii te duc la biserica la care te-ai obişnuit chiar dacă, o dată ajuns acolo nu găseşti nimic altceva decât reflex. Îl vezi pe Păstorescu Reflexivici la anvon şi deja ştii că o să vorbească de batic, televizor, cravată sau bătutul din palme la programul tinerilor pentru că el însuşi urcă la anvon doar din reflex şi nu-i capabil să-ţi zdruncine deloc închinarea fără de cuget, de frică să nu piardă contribuţia ta reflexivă la colecta duminicală aşa că îţi cântă pe struna conştiinţei adormite şi în mod tragic tu continui să te rogi din reflex, cânţi din reflex, te închini din reflex şi trăieşti drama unui creştinism purtat pe drugii pasivităţii şi ai lipsei de acţiune pentru că nu te interesează să scormoneşti în profunzimea lucrurilor, să ajungi la esenţă, ci te mulţumeşti să netezeşti scoarţa comodităţii groasă cât banchiza polară.

Crusta tradiţiei creştine s-a ingroşat milenar şi peste sărbătoarea naşterii Mântuitorului nostru. Cârnaţi afumaţi, sarmale cu smântână, prăjituri pline de colesterol, colinzi tradiţionale cântate lăutăreşte cu sticla de murfatlar bine ridicată, vizite îmbuibătoare urmate de spitalizări de urgenţă şi evident groaza în şeptelul de porcine, iată, în mare atmosfera declanşată de sărbătoarea celei mai importante naşteri din istoria omenirii.

Ştefan Hruşcă are în repertoriul lui o colindă ce spune: „Scoală gazdă din pătuţ...” şi de fiecare dată când o aud îmi imaginez un om foarte plictisit, tolănit intr-un fotoliu în faţa unui foc îmbietor la trândăveală şi foarte deranjat de tulburarea pe care i-o face sosirea colindătorilor care vestesc naşterea lui Cristos. Acum când se apropie vremea colinzilor ar fi bine să te scuturi puţin din obişnuinţa cu care întâmpini această sărbătoare şi să te laşi tulburat de întrebarea: ce trebuie să însemne, în mod concret, naşterea lui Isus?

Dacă ai intrat în sfera banalului şi a reflexului condiţionat, fie ca această întrebare să te motiveze ca să te ridici din „pătuţul” în care te-a încleştat nepăsarea şi să laşi ca Isus să renască în inima ta. Te aşteaptă, cu El, o viaţă adevărată, ieşită din obişnuit, o închinare plină de conţinut, un creştinism incisiv şi contagios.

Doamne vino! Amin!

Viorel Cupsa

Aşteptarea...

2007-12-02T00:12:00.000+01:00

Un mare om de afaceri a vorbit cu Dumnezeu astfel:

- Doamne, este adevărat că pentru Tine o mie de ani sunt ca un minut?
- Da.
- Deci şi un milion de euro sunt pentru tine ca un cent?
- Da.
- Doamne, nu-mi dai şi mie unul din cenţii Tăi?
- Ba da. Aşteaptă aici un minut.

Ce cale alegi?

2007-11-28T19:41:00.000+01:00

Pune-ţi imaginaţia la lucru pentru câteva momente. Imaginează-ţi că viaţa ta s-a încheiat şi eşti condus într-o cameră mică. Sunt două scaune în acea cameră, unul pentru tine şi unul pentru Dumnezeu (scaunul cel mai mare) şi mai este în cameră şi un videocasetofon. Dumnezeu introduce o casetă în videocasetofon. Pe casetă scrie numele tău şi are o etichetă pe care scrie Ce ar fi putut fi.

Imaginează-ţi că vezi pe casetă tot ceea ce ar fi putut face Dumnezeu cu viaţa ta dacă I-ai fi dat voie.
Imaginează-ţi că vezi ce ar fi putut face cu resursele tale financiare dacă ai fi avut încredere în El şi ai fi fost generos. Imaginează-ţi că vezi ce ar fi putut face cu talentele tale dacă te-ai fi încrezut în El într-atât încât să îndrăzneşti. Imaginează-ţi că vezi ce ar fi putut face cu relaţiile tale dacă te-ai fi încrezut în El într-atât încât să fii cu totul loial şi cu totul iubitor. Imaginează-ţi că vezi ce ar fi putut face cu caracterul tău, dacă ai fi îndrăznit să-ţi mărturiseşti păcatele, să recunoşti ispita şi să cauţi creşterea.
Nu ştiu dacă Dumnezeu ne va arăta fiecăruia dintre noi o astfel de casetă. Dar ştiu că dacă mă gandesc serios la cât de departe sunt de ceea ce aş fi putut deveni, imi vine să-mi smulg părul din cap.
Dar ştiu că vreau ca viaţa mea să ajungă cât mai aproape de viaţa pe care mi-a pregătit-o Dumnezeu. Ştiu că aceasta e singura mea şansă şi ştiu că vreau să micşorez cât pot prăpastia dintre ce voi fi şi ce aş fi putut să fiu. Ştiu că atâta timp cât trăiesc, nu este prea târziu - pentru că am ziua de azi. Ştiu că vreau să-I cer lui Dumnezeu porunci, nu garanţii, pentru că atunci când Dumnezeu porunceşte, El dă şi puterea necesară şi stiu că într-o zi voi vedea că a meritat.

Extras din ''Dacă vrei să umbli pe apă trebuie să cobori din barcă'' de John Ortberg

Capodopera creaţiei divine

2007-11-22T23:27:00.000+01:00

Ce lucrare desăvârşită este sistemul nervos uman! Fiecare din organele corpului omenesc marturiseşte despre înţelepcinea divină a Creatorului .Fiecare dintre ele este în sine o operă de artă pe care nici o minte omenească n-ar fi putut-o concepe. Dintre toate insă, capodopera întregii creaţii dumnezeieşti este incomparabilul sistem nervos uman.

Dacă i-am cauta vreo asemănare în realizările omeneşti ar trebui să-l comparăm cu un uriaş complex telefonic. Dintr-un sector central (creierul cu milionale lui de celule) milioane de căi de comunicare se îndreaptă spre fiecare dintre organele motoare, şi dincolo de ele până la nivelul pielii unde se răsfiră încă o dată pentru a forma o vastă reţea terminală.

Orice gând elaborat în creier poate produce impulsuri care sunt dirijate apoi corect pe trasee nervoase înspre orice zonă a organismului. Şi invers, orice senzaţie sau stimul primit din partea mediului înconjurator este colectat şi transmis instantaneu pe aceleasi trasee nervoase înspre “analizatorul” central. Un continuu dute-vino într-un sistem de decizie-comunicare-informare perfect elaborat.

În afara creierului şi a măduvei spinării care constituie sistemul nervos central mai există şi sistemul nervos autonom (reflex), numit şi al “vieţii vegetative” compus în esenţă din fibre nervoase situate de-alungul coloanei vertebrale. Acesta comandă activităţile spontane ale organelor interne, ale vaselor şi glandelor şi influenţează de asemenea şi metabolismul, circulaţia şi respiraţia.

În realitate, cele doua sisteme nervoase, sunt strâns legate între ele şi deci interdependente. Toate funcţiile de ordin fizic depind în mare măsură de evoluţia şi condiţia stării noastre psihologice.

Cu adevărat o operă de artă unică! Rămânem muţi de admiraţie în faţa acestei minunăţii, pe care n-o putem nici cuprinde, nici stăpâni şi exclamăm odată cu psalmistul David: “Te laud ca sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletel meu lucrul acesta” (Psalm 139:14).

Este de la sine înţeles că un ansamblu atât de complex reacţionează cu maximum de sensibilitate faţă de tot, inclusiv şi faţă de ceea ce îi dăunează. Nervii pot fi obosiţi nu numai printr-o suprasolicitare psihică sau intelectuală, nu numai printr-o supraexcitare datorată consumului de alcool sau tutun, ci şi prin tulburări de ordin lăuntric, prin tensiuni psihologice nesănătoase - în special atunci când omul este stăpânit de resentimente sau temeri.

Duşmanul ereditar al omului, ne’mpăcatul şi ne’nduplecatul satan, ştie şi el toate acestea şi de aceea unele dintre atacurile sale preferate sunt îndreptate asupra sistemului nostru nervos. “El joacă pe nervii noştri ca pe clapele unui pian”. Pe un instrument atât de sensibil, pregătit de Dumnezeu pentru armonii şi partituri cereşti, el reuşeşte adesea să producă disonanţe devastatoare.

Trebuie să ne păzim pe noi înşine şi să-i acordăm sistemului nostru nervos cea mai mare atenţie de care suntem în stare. Dumnezeu ne-a încredinţat un instrument cu o fineţe extraordinară, iar noi avem obligaţia să-l păstrăm in cea mai bună stare şi să-l ferim de ceea ce îi poate provoca prejudicii. Nu putem face orice cu nervii noştri! Şi ei sunt proprietatea lui Dumnezeu de care într-o zi vom da socoteală. ..

Când bucuria invadează inima, nervii încep să se refacă, chiar dacă timpul şi mediul înconjurator a rămas acelaşi. Bine’nţeles că cel care traieşte mereu sub tensiunea îngrijorărilor şi a nesiguranţei, care se tulbură şi se enervează mereu, care lucrează totdeauna sub presiune, nu va fi în stare sa surâdă prea uşor şi nu va ajunge lesne la relaxarea sistemului sau nervos. Dar, dacă evocarea gândurilor plăcute este esenţială atunci când vrem să exersăm surâsul, dintre toţi oamenii din lume, creştinul este cel mai în măsură să procure nervilor săi relaxarea mult dorită. Numai el poate fi mulţumit cu orice şi poate vedea dincolo de toate aparenţele ostile mâna Dumnezeului care îl iubeşte şi care face ca “toate lucrurile să lucreze înspre binele celor ce-L iubesc”. Numai el se poate bucura de toate lucrurile, chiar şi de cele ne’nsemnate: de o floare, de o pasare, căci el le priveşte drept creaturi ale lui Dumnezeu, făcute pentru desfătarea lui. Şi tot numai el se poate ruga fără încetare (1 Tesal. 5:16-18).

Să ştii ca eşti un copil al lui Dumnezeu, numai atât şi ce motiv serios de bucurie! În această “bucurie a Domnului” stă “tăria noastră” (Neemia 8:10) căci Dumnezeu nu-şi uită copiii, ci îi călăuzeşte pe calea cea bună.

Bucuria creştină este superioară celorlalte forme de bucurie oferite de lumea aceasta, fiind netrecătoare şi independenta de condiţiile exterioare ale vieţii. Apostolui Pavel a experimentat şi el această bucurie, altfel nu ar fi putut să scrie: “Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!” (Filip. 4:4). “Totdeauna” înseamnă ” în toate împrejurările”. Un temperament sanguin este un fond foarte bun pentru însuşirea “exerciţiului surâsului”. Dar chiar şi sanguinul are zilele lui negre, când este incapabil de bucurie. Singur creştinul este “totdeauna” în stare să se bucure, căci bucuria lui este în el o roadă a Duhului Sfânt care-i permite în orice timp să-şi lumineze faţa cu un surâs şi să-şi procure sistemului nervos o mult dorită relaxare.

Să încredinţăm Domnului nervii noştri. Atunci ei vor fi în afară de orice pericol. Chiar şi nervii slăbiţi vor primi iarăşi putere şi vor fi păziţi de alte atacuri ale celui rău.

Anca Dragota

God's Pie

2007-11-22T00:38:00.000+01:00

Ce este viata?

2007-11-22T00:14:00.000+01:00

Intr-o frumoasa zi de vara, pe la ora pranzului, se facu mare liniste in parc. Pasarile se odihneau linistite in umbra copacilor.

O vrabiuta isi scoase capul de sub aripa si intreba: “Ce este viata?”

Toti cei din jur au fost surprinsi de aceasta intrebare grea. Un trandafir tocmai inflorea, deschizandu-si petalele. El spuse: “Viata este o deschidere!”

Fluturele, care tocmai se odihnea pe una dintre petalele trandafirului dupa ce zburase de la o floare la alta, ii raspunse: “Viata este libertate si fericire!”

O papadie simti vantul atingand-o in joaca si spuse tematoare: “Viata este risipire, da, doar risipire…”

Jos, pe pamant, o furnica tragea dupa sine un pai de grau de zece ori mai mare decat ea. Cand auzi un asemenea lucru se opri, isi trase sufletul si spuse: “Viata nu este decat truda si munca!”

Viaţa e...

2007-07-17T22:23:00.000+02:00

Viaţa-i o comoară şi poţi s-o investeşti,
Te poţi considera bogat dacă trăieşti.
Dar viaţa e o glumă şi nimic nu vei avea
Dacă crezi că-ţi aparţine şi poţi să faci ce vrei cu ea.

Viaţa e o artă, aşa că evident,
Ca să şti să trăieşti ai nevoie de talent.
Oameni se pot considera artişti
Dar viaţa e mai mult decât să şti că exişti.

Viaţa ta e-a ta dar nu îţi aparţine,
Să şti că nu depinde nici măcar un pic de tine.
Viaţa a venit de undeva de sus,
Viaţa ta nu e a ta, e a lui Isus!

Contrast

Alege Viaţa !

2007-06-26T22:10:00.000+02:00

Multe căi sunt în lumea aceasta
Ce te-mbie pe ele să mergi,
Dar la capătul lor este moartea
Şi e focul ce arde în veci.
Doar o cale îngustă te duce
Către viaţa eternă în Rai
Ea pace îţi aduce,
Prin jertfa de pe cruce.
Mergi pe ea, nu ezita...

Alege Viaţa când eşti la răscruce,
Isus să-ţi fie unicul ţel.
Când lumea nu stie unde s-apuce,
Alege Viaţa, alege-L pe El.

Dacă azi ai ales calea dreaptă,
Nu privi nici o clipă-napoi
Chiar de lupii, pe ea, te aşteptă
Şi ţi-e cerul bătut de ploi.
Multe căi sunt în lume, pe care
Să alerge, oamenii vor dori.
Poţi să mergi pe oricare,
La ultima parcare,
Te vei opri, orice-ar fi

Alege Viaţa, cât încă e vreme,
Isus te cheamă să mergi lângă El.
Alege cărarea luminii eterne,
Alege Viaţa, alege-L pe El

Chris

Mi-e dor...

2007-06-21T23:44:00.000+02:00

Mi-e dor de cântul unui greieraş, fie el si răguşit de asta dată.
Mi-e dor de un vânt de seară cu miros de praf si flori.
Mi-e dor de un val ce se izbeşte furios în ţărmul tare şi stâncos şi.... îndepărtat.
Mi-e dor de un deal stâncos şi plin de spini sălbatici.
Mi-e dor de un nor mare, alb, ce rămânea pitic şi singur sub mine, un simplu călător, închis în pasărea de fier.
Mi-e dor de un chiot de copil ce răsuna cu ani în urmă pe uliţa din satul meu acum pustie.
Mi-e dor de câmpul plin de flori, legănate în bătaia unui vânt, acum milos şi în armonia unui glas de ciocârlie.
Mi-e dor de pârtia plină de copii şi oameni din ziua aceea c–am geroasă.
Mi-e dor de ploaia rece acum de toamnă, ce m-a lăsat ud şi zgribulind pe câmpul plin de bălţi şi ceată.
Mi-e dor de liniştea lacului ce ascundea în el milioane de vieţuitoare.
Mi-e dor, mi-e dor şi simt aşa...... ceva mă doare...
Mi-e dor de anii ce-au trecut, de luni, de zile, de nopţi trecute toate-n goana, ca o furtună dezlănţuită, ca un tren fugind prin gara părăsită

Iar de-mi va fi dată înc-o zi, o noapte, o lună, un an sau un cot de viaţă, promit că am să strâng mai mult în inima mea pustie parcă şi de astă dată. Să strâng, să dau, să rabd şi să iubesc mai mult si să m-apropiu de Tine Scumpe Tată.

Dă-mi doar libertatea!

2007-06-12T22:55:00.000+02:00

"Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: 'Poti sa mananci dupa placere din orice pom din gradina;" Geneza 2:16

Cat de multe vointe incrancenate, cat de multe orgolii ranite, cat de multe frustrari si dezamagiri au tulburat omenirea de-a lungul existentei ei din pricina unui singur gand ce i-a framantat atat de des pe oameni: "DE CE?! De ce Dumnezeu nu ne permite sa...? De ce Dumnezeu ne obliga sa...? De ce ne incartiruieste? De ce nu ne ofera dreptul de a trai dupa placere, de ce ne obliga sa traim dupa regulile Lui pe care uneori nici nu le intelegem?"Dragul meu, ai sub ochi tai acum, probabil unul dintre cele mai importante obstacole dintre om si Dumnezeu. Atat de simplu si cu efecte atat de distrugatoare! Este, de fapt, modelul dezbinarii creat cu abilitate de Lucifer, ingerul de lumina, care in implinirea planului sau a inteles cat de usor poti sa separi un om de Dumnezeu sau doi oameni unul de altul prin samanta neincrederii udata si intretinuta de lipsa de comunicare!Omul Il acuza astazi pe Dumnezeu de exercitarea si impunerea unei vointe arbitrare si desi o face voluntar sau involuntar, mijlocit sau nemijlocit, cu rea vointa sau din bune intentii, intotdeauna efectul este tendinta de eliberare de sub influenta unui Dumnezeu care "tine prea din scurt"! Ma doare aceasta lipsa de intelegere, ma doare ca El este discreditat in timp ce cuvintele Lui rasuna pana astazi din paginile Cartii Sfinte: "Poti sa mananci dupa placere..." Si cand citesti aceste cuvinte adu-ti aminte ca Adam si Eva au gustat din plin aceasta libertate pana cand, dupa o clipa de intrerupere a RELATIEI, au cazut ca robi in mainile dusmanului. Intr-adevar omul este un sclav si libertatea ii este ingradita dar, te rog, priveste cu atentie care este cauza...

Vrei libertatea? Si Dumnezeu vrea sa ti-o ofere! Pastreaza-te mereu in apropierea Sa si vei invata sa traiesti in libertate!

MÂNTUIT PRIN HAR

2007-06-12T21:59:00.000+02:00

Este prin Harul lui Dumnezeu că cei păcătoşi sunt scăpaţi de o moarte rapidă, subită. Toporul ascuţit al dreptăţii ar cădea pe copacul neroditor dacă Isus Hristos nu ar mijlocii pentru noi "Scapă-l Tată". Mulţi din cei păcătoşi care îl acceptă pe Hristos îşi dau seama că prin mila lui Dumnezeu au fost scăpaţi de moartea în păcat.

Un soldat în timpul unei bătălii a fost lovit de un glonte exact în buzunarul de la haina militară, dar a rămas nevătămat din pricina unei monede aflată în buzunarul pe care glontele a lovit-o şi pe care scria DEI GRATIA (prin Harul lui Dumnezeu). Această întâmplare l-a pus pe gânduri care l-au condus la citirea unei broşuri pe carte a primit-o de la un creştin înainte de a pleca de-acasă. Prin citirea acestei broşuri a devenit un credincios in Isus Hristos.

Dragă prietene, eşti tu nemântuit? Cauţi tu căile vieţii? Adu-ţi aminte de cuvintele DEI GRATIA (prin Harul lui Dumnezeu) şi nu uita că prin Harul lui Dumnezeu suntem mântuiţi. Harul este un dar nemeritat, dar Dumnezeu ţi-l oferă ţie. Ce frumos sună pentru aceia care nu merită. Crimele sunt iertate, păcatele sunt aruncate în marea uitării de Mântuitorul nostru din dragoste, favoare şi har. Cuvântul "har" are acelaşi înţeles ca şi cuvântul "gratis". Rugăciunea lui Wickliffe a fost: "Doamne, mântuieşte-mă gratis". Nici un fel de muncă (efort) nu ţi-ar putea procura, oferii, mântuirea ci doar Dumnezeu îţi poate oferi aceasta gratis, fără nici un fel de plată. Harul îl primim prin credinţă în Isus Hristos. Oricine crede în El, nu va fi judecat (condamnat). O, păcătosule, permite-i lui Dumnezeu să-ţi dea harul de a privi la Isus şi a trăi.

Priveşte acum, astăzi este ziua acceptării.

C.H. Spurgeon

Este bun omul?

2007-06-11T17:55:00.000+02:00

„Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine..." Romani 7.18

Când Albert Einstein a publicat „teoria relativităţii", acest eveniment a lovit lumea învăţaţilor ca o bombă. Concluzia practică a acestei teorii era că legile naturii din mecanica clasică aveau doar valabilitate „relativă", şi anume numai în condiţiile care se găsesc în mod normal în natură. Pentru domeniul molecular sau chiar şi pentru univers au valabilitate alte legi, afirma Einstein. Mulţi oameni de ştiinţă n-au vrut să accepte acest lucru, dar până la urmă au fost nevoiţi să recunoască argumentele clare ale lui Einstein şi să gândească altfel.
Constatarea Cuvântului lui Dumnezeu, că omul este rău de la naştere, pare de necrezut multora. Biblia arată clar că omul este incapabil să corespundă cerinţelor drepte ale lui Dumnezeu. Dovada este istoria de mii de ani a omenirii. Potopul este punctul de plecare al acestor argumente. Dumnezeu a salvat pe Noe şi familia sa. Dar urmaşii lui s-au ridicat împotriva iui Dumnezeu zidind turnul din Babei. Dumnezeu a dat oamenilor o altă şansă. El a ales un popor, i-a făcut cunoscut prin lege cerinţele Sale şi i-a oferit o favoare deosebită. Rezultatul a fost la fel ca la păgâni: Israel a căzut în idolatrie.

„Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum." Coloseni1.21

„Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub lege" (Galateni 4.4). Isus Hristos, „Fiul Omului", a venit pe acest pământ şi S-a supus de bunăvoie cerinţelor pe care nici un om nu Ie-a putut îndeplini. Deşi era Dumnezeu, a învăţat ascultarea, iar aceasta a însemnat pentru El suferinţă. Oamenii între care a trăit, s-au simţit condamnaţi prin viaţa Sa sfântă, închinată lui Dumnezeu, şi L-au urât. Ei au strigat: „Nu vrem ca omul acesta să împărătească peste noi" (Luca 19.14). Astfel, iudeii şi păgânii L-au pus pe cruce pe singurul Om drept de pe acest pământ.
Crucea de pe Golgota dovedeşte că omul este păcătos. Dar Dumnezeu a folosit tocmai moartea lui Hristos pentru a arăta că iubeşte păcătosul. Dumnezeu a ştiut dinainte că suntem pierduţi. Când oamenii din acel timp au strigat Celui răstignit: „Coboară-Te de pe cruce!", El ar fi putut să coboare de pe cruce. Dar El a vrut să ia asupra Sa judecata păcătoşilor, pentru ca duşmanii lui Dumnezeu să poată fi salvaţi. Ceea ce L-a dus la cruce a fost dragostea. Jertfa lui Hristos este temelia prin care oamenii îndepărtaţi de Dumnezeu, recunoscându-şi vina, pot fi împăcaţi cu El. - Nu însetează sufletul tău după această veste bună?

Spala-mi Doamne gândul

2007-06-10T14:40:00.000+02:00

Spalà-mi Doamne gândul,
Spalà-mi Doamne viata,
Vreau sà fiu curat si plàcut în fata Ta
Numai Tu uzi zorii
Si împràstii ceata,
Numai Tu esti scutul sufletului meu

Spală-mi Doamne gândul,
Spală-mi Doamne viaţa
Si mă fă asemeni cu Tine mereu
Numai Tu urci zorii
Şi împrăştii ceaţa,
Numai Tu eşti scutul sufletului meu.

Spală-mi Doamne gândul,

Spală-mi Doamne viaţa,

Ia din mintea mea orice sfat al celui rău.

Vreau să fiu ca Tine

Să-ţi ascult povaţa,

Vreau să pot privi mereu în ochii Tăi.

Anotimpul vacanţelor

2007-06-08T23:13:00.000+02:00

În luna august orăşelul meu îşi schimbă ritmul. Devine agitat, aerul e irespirabil, terasele sunt pline, maşinile claxonează. O invazie a oamenilor ce se întorc acasă.
Au reuşit sau nu la facultate cu plată sau fără plată, gata cu învăţătura, cu tocitul şi privirile mustrătoare ale mamei.
Se întorc şi cei risipiţi prin lume. Afişându-şi o maşină închiriată, mirosind a Occident îşi ascund pălmile crăpate, genunchii făcuţi terci, spinările încovoiate de la căpşuni. Au uitat jignirile şi umilinţele îndurate, banii puţini, autocarele care i-au dus. Mai răsăriţi sunt cei cu cetăţenie. Ei vin cu copiii şi soţia, familii aşezate ce şi-au propus să cheltuiască 1000 de Euro strânşi cu străşnicie de câteva luni.
La mare se duc puţini. Suntem prea departe şi oricum manele sunt peste tot. La munte nu ne ducem pentru că munţii sunt prea aproape. Tot anul îi vedem. Eventual vreo tabără.
Mi-am tot propus de zece ani să-mi iau concediu şi să uit de toate. De fiecare dată apare ceva şi mă opreşte. Ba vreo cununie, ba vreo situaţie neprevăzută şi tot cu ochii în soare rămân.
L-am întrebat pe un frate săptămâna trecută unde se duce în concediu şi m-a privit într-un anume fel de era să mă înşurubez în pământ. ,, Da ce, Isus a avut concediu ?” Scrie în Scriptură că a vrut, înainte să vină femeia canaaneancă la El, să plece undeva singur, dar oamenii au năvălit să le rezolve câte ceva. Adică El a vrut dar nu l-au lăsat alţii, dar chestia asta era prea grea pentru mintea fratelui.
Eu cred că vacanţa este reminiscenţa cerului în noi. Dumnezeu ne-a creat cu o viaţă care să fie o continuă vacanţă. Păcatul a întrerupt-o brutal şi de atunci ne mulţumim cu două săptămâni pe an şi tot nemulţumiţi suntem.
Din septembrie oraşul se goleşte. Şi totul e pustiu şi gol. Pe străzi şi în suflete. Vacanţele pe pământ au un anotimp a lor. Va veni vremea când vom pleca spre veşnica vacanţă.

Vladimir Pustan

Mama Rozi şi modulele cookie

2007-06-05T22:40:00.000+02:00

O grămadă prinşi… Fraieri. Puteau simplu. Clik dreapta pe Internet Explorer, apoi proprietăţi, apoi ştergere module cookie, ştergere fişiere, ştergere istoric – OK. Şi totul se face alb „about: blank”. Bătrânii habar n-au. Ei sunt mulţumiţi că n-au televizor în casă, tu eşti mulţumit că ai văzut poze de poze, imagini de imagini, fete de fete. Capul stă acolo cu minte cu tot. Închizi ochii, tot imaginile alea le vezi. Ce rugăciune? Ce post? Ce Biblie?
Gata, eşti înfrânt! Nici o şansă pentru că mâine vrei mai mult. N-ai ajuns accidental acolo. Era posibil dacă ţi-ai instalat programe free sau shareware care conţin adware. Înţelegi, nu? Da, nu din cauza asta. Poate din cauza link-urilor sau site-urilor cu crack-uri. Da, nici aşa n-ai ajuns acolo. Ai căutat… Ai avut adresă. Eşti mai tare poate. Ai intrat prin file-sharing cu programe gen torent, lime-wire şi ţi-ai transferat marfă de marfă.
Totul e alb… Numa, conştiinţa nu. Ea e dalmaţian. Ce să ştie mamă-ta de chestiile astea? Deşi ai făcut nişte download-uri, n-are habar sora Rozi cu picioarele umflate, cu batic de naylon, care ţi-a mai făcut vreo şapte fraţi, să meargă pe ultimele fişiere vizionate cu playerul sau cu programele de vizionat poze.
Ar fi o soluţie ca babacul să dea clik dreapta pe Internet Explorer, apoi la proprietăţi, apoi la conţinut – control conţinut – activare după aia marchează, sex, nudity şi violence şi fericit dă OK. A doua soluţie, papa instalează windows cu mai mulţi useri, el e adminul şi dă la inamicii din casă drepturi limitate de download şi acces net. Poate să mă sune pe mine să-i explic nişte setări privacy, le pune pe maxim de intri şi pe google cu parolă.
Sau apucă şi învaţă să lucreze în DOS cu programe specifice…
Sau te pocăieşti tu, şmechere…
Dumnezeu te vede, e lângă tine, de El nu poţi şterge istoricul vieţii tale…
Ce site-uri ai vedea cu mama Rozi lângă tine?
BUZZ!!!

V l a d i m i r _ P u s t a n

www.ciresarii.ro

Păţania măgarului bătrân

2007-06-05T18:32:00.000+02:00

Într-o bună zi, măgarul unui ţăran cazu într-o fântână. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore întregi, în timp ce ţăranul cauta să vadă ce e de făcut. Până la urma, ţăranul hotărî că măgarul şi-aşa era bătrân, iar că fântâna, oricum secată, tot trebuia să fie acoperită odată şi-odată. Şi că nu mai merită osteneala de a-l scoate pe măgar din adâncul fântânei. Aşa că ţăranul îşi chemă vecinii, ca să-i dea o mână de ajutor. Fiecare dintre ei luară cate o lopată şi începură să arunce de zor pământ înăuntrul fântânei. Măgarul pricepu de îndată ce i se pregătea şi se puse şi mai abitir pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, după câteva lopeţi bune de pământ, măgarul se potoli şi tăcu. Ţăranul privi în adâncul fântânei şi rămase uluit de ce vazu. Cu fiecare lopată de pământ, măgarul cel bătrân făcea ceva neaşteptat: se scutura de pământ şi păşea deasupra lui. În curând, toată lumea fu martoră cu surprindere cum măgarul, ajuns până la gura fântânei, sări peste ghizduri şi ieşi fremătând...

Viaţa va arunca poate şi peste tine cu pământ şi cu tot felul de greutăţi... Secretul pentru a ieşi din fântână este să te scuturi de acest pământ şi să-l foloseşti pentru a urca un pas mai sus.

Fiecare din greutăţile noastre este o ocazie pentru un pas în sus. Putem ieşi din adâncurile cele mai profunde dacă nu ne dăm bătuţi. Foloseşte pământul pe care ţi-l aruncă peste tine ca să mergi înainte.

Aminteşte-ţi de cele 5 reguli pentru a fi fericit:

1) Curăţă-ţi inima de ură, frică, egoism.

2) Scuteşte-ţi mintea de preocupări inutile.

3) Simplifică-ţi viaţa şi fă-o mai frumoasă.

4) Dăruieşte mai mult şi aşteaptă mai puţin.

5) Iubeşte mai mult şi... scutură-te de pământ, pentru că în viaţa asta, tu trebuie să fii soluţia, nu problema.

Despre Biserică

2007-06-02T13:08:00.000+02:00

Când te apasă greutăţile, lumea te striveşte, Biserica îţi poartă poverile.

Când simţi că te prăbuşeşti, lumea trece tavalugul peste tine, Biserica te ia în braţe şi te aduce înaintea Domnului.

Când greşeşti, lumea râde de tine şi te dă la o parte, Biserica iartă şi nădăjduieşte în mai bine.

Când te simţi singur, lumea nu te bagă în seamă, cei din Biserică îţi deschid casele lor şi te tratează ca pe un frate.

Când nu poţi să ţi pasul şi rămâi în urmă, lumea te părăseşte, Biserica se apleacă cu înţelegere şi te ia de mână.

Când îţi pierzi calmul şi te biruiesc nervii, lumea îţi răspunde cu aceeaşi monedă, Biserica iubeşte cu înţelegere şi aşteaptă cu răbdare.

Când ţi se deschide calea spre succes, lumea te trage de picioare înapoi invidioasă, Biserica te încurajează şi îţi face galerie.

Când eşti handicapat, lumea te clasează ca incompetent şi te izolează, Biserica te înconjoară cu dragoste şi te consideră copil al lui Dumnezeu.

Când ai păţit-o şi te-ai ars, lumea spune că aşa îţi trebuie şi te pune înapoi în banca ta, Biseica se repede să îţi lege rănile.

Când eşti în lipsă, lumea te dispreţuieşte, Biserica împarte cu tine tot ce are.

Când te năpădesc problemele, lumea îţi dă o sumedenie de sfaturi, Biserica te ia de mână şi merge alături de tine.

Când ţi se oferă o şansă să ajungi într-o poziţie importantă, lumea te laudă pe faţă dar te dispreţuieşte pe ascuns, Biserica se bucură.

Cel mai mic gest făcut din dragoste e mult mai folositor Bisericii, decât toate lucrările la un loc.
Biserica nu este o societate de sfinţi perfecţi, ci de candidaţi la sfinţenia perfectă.

Ana Şuldac

Iubitul meu Tată din ceruri,

2007-06-02T12:56:00.000+02:00

A trecut atât de mult timp de când nu Ţi-am mai scris, te rog iartă-mă, dar în noaptea aceasta m-am hotărât să o fac. Îmi amintesc de ultima scrisoare ce Ţi-am trimis-o. Ţi-o aminteşti, nu? Durere, lacrimi, singurătate, neînţelegere... toate acestea aşternute pe câteva coli de hârtie cu miros de mucegai. Da, mucegai! Prinsese până şi hârtia mirosul de mucegai din viaţa mea. Ţi-am cerut iertare că nu mai credeam în nimeni şi-n nimic, că nu mai puneam preţ nici măcar pe propria-mi viaţă... şi m-ai iertat! Mulţumesc!
Iar acum, am atâtea să-Ţi spun, Doamne! Ştii... am realizat în ultima vreme că viaţa mea e ca o sinusoidă, cu urcuşuri şi coborâşuri, bucurii şi suferinţe. De fapt e un drum ce duce spre Tine. Câteodată, ea, viaţa, are darul de a mă lua în mâinile ei şi de a mă scutura bine, vrând, parcă, să mă trezească din amorţire. Şi-atunci înţeleg un lucru: că Tu mă însoţeşti mereu, că eşti pentru mine Mâna întinsă ori de câte ori mă împiedic şi umărul pe care mă sprijin atunci când nu mai pot merge. De-atâtea ori rătăcesc pe cărările vieţii, pierzându-mă după false străluciri, dar Tu, Tată, mă treci ca o punte peste prăpastia din mine.
Sunt conştientă, mai mult ca niciodată, de faptul că viaţa trece ca un abur, iar pentru a fi fericită cu adevarat e timpul să îi dau valoarea cuvenită. Oare cum aş putea să Îţi mulţumesc că prin jertfa lui Isus m-ai transformat într-un abur ce se îndreaptă spre înălţimi, un abur în care razele soarelui se desfac arătând lumii curcubeul?!
Am ţinut din toată inima să-Ţi scriu scrisoarea aceasta. Ardea dorinţa în mine de a-Ţi mulţumi pentru toate bucuriile şi împlinirile vieţii mele, dar încă şi mai mult pentru toate lacrimile şi suferinţele, pentru că, mai ales acestea m-au adus mai aproape de Tine.
Îţi mulţumesc nespus de mult pentru armonia în care trăiesc, pentru scânteia de divinitate pe care mi-o insufli zilnic, pentru familie, prieteni şi pentru învăţătură.
Îţi mulţumesc că eşti Iubire şi că mi Te-ai arătat în îmbrăţişarea caldă a razelor de soare, în mângâierea picurilor de ploaie, în strălucirea stelelor pe cer, în verdele tare al ierbii şi în zâmbetul din ochii copilaşilor din jurul meu. Îţi mulţumesc că îmi îndrumi paşii pe calea ce trebuie să o urmez şi-mi alungi spaima de întuneric, făcând să răsară curcubeul.
Îţi mulţumesc că eşti Cuvânt. Cuvânt de laudă, de încurajare, Cuvânt ce îmi spune că pentru cineva chiar exist. Îţi mulţumesc că îmi îngădui să trăiesc între răsărit şi apus, răsărind chiar şi atunci când... apun.
Doamne, în timp ce-Ţi scriu aceste cuvinte, te simt în liniştea ce s-a lăsat în juru-mi! Ştiu că scrisoarea mea a fost citită deja de Tine şi cel mai probabil lucru e că Te pregăteşti să-mi scrii şi Tu. De aceea nu mai pierd nici o secundă! Îngenunchiez şi aştept în tăcere răspunsul Tău, Doamne!!!

Cu toată dragostea,
din partea fiicei Tale peaiubite

Laura Magdaş

De ce Crăciun ?

2006-12-13T15:53:00.000+01:00

Sunt multi ce nu-nteleg iubirea
cu chip de Prunc nascut in iesle,
Nu inteleg corul de ingeri
si slujesc altor interese…

Ades sarbatoresc Craciunul, insa nu-i inteleg prezenta
Si urmarind numai placerea pierd din vedere chiar esenta.

De ce s-o fi nascut Hristos? Numai ca eu sa stau la masa
Ciocnind, urand pentru prieteni, servind bucata copioasa?
A coborat in Betleem ca eu sa-mi pun de-o parte bani
Si omorand vitelul, oaia, sa strig: La anul, la multi ani?

Isus a aparut in lume numai ca eu sa-I cant colinde
Si sa ma bucur, cu copiii, cand bradul verde se aprinde?
Sa las o lacrima sa cada, emotie de saducheu,
Cand ne-ntalnim cu toti acasa, cand imi deschid cadoul meu?

Iertati-ma! Nu pot sa cred in noi „meniuri si retete…"
Isus nu a venit din cer, ca oamenii sa se imbete,
Sa cheltuiasca bani pe daruri, pe alimente, pe braduti
Si dupa sarbatori sa fie tot amarati si abatuti.

Isus nu a dorit sa fie motiv de repetenta-n scoala,
De neplacere in familii, sau un amar de punga goala…
Nu lacrima de despartire, nu cearta, nici dezamagire!
Isus in Betleemul noptii a vrut sa-nsemne doar IUBIRE!

A vrut sa-nsemne sansa vietii, poarta de har mantuitoare,
O scara rezemata-n ceruri pe care poti urca spre soare…
Motiv rarisim de cantare a psalmilor de laudat,
Motiv de strigat catre oameni, ca doar Mesia e-mparat!

Isus dorea sa spuna lumii prin scancet de copil in paie
Ca a lasat slava din ceruri si a-mbracat umile straie,
Ca tu sa te opresti o clipa, sa canti speranta viitoare:
Iti multumesc, iubite Doamne, ca ma iubesti asa de tare!

Jercan Dănuţ Alexandru

CUM SE INSTALEAZA PROGRAMUL "DRAGOSTEA" ?

2006-11-20T23:07:00.000+01:00

Clientul: Am o problema in sistem. Se blocheaza si trebuie mereu sa resetez.

Serviciul Tehnic: Puteti instala DRAGOSTE?

Clientul: Da, cred ca pot. Nu sunt un expert, dar cred ca ma pot descurca. Ce trebuie sa fac mai intai?

Serv.Tehnic: Primul lucru este sa deschideti INIMA. Ati gasit-o?

Clientul: Da, numai ca acolo ruleaza deja cateva programe chiar acum. Este bine sa instalez programe cand deja altele sunt rulate?

Serv.Tehnic: Ce programe sunt deschise?

Clientul: Sa vad... Sunt deschise programele DURERE.EXE, TRISTETE.BAT, DISPRET.EXE si RESENTIMENT.COM

Serv.Tehnic: Nici o problema. DRAGOSTEA va sterge automat DURERE.EXE din sistemul operational curent. Va ramane in memoria dvs. permanenta, dar nu va mai perturba niciodata alte programe. DRAGOSTEA va suprascrie TRISTETE.BAT cu un modul numit BUCURIE.EXE. Dar trebuie sa dezinstalati singur DISPRET.EXE si RESENTIMENT.COM. Aceste programe nu permit instalarea completa a DRAGOSTEI. Puteti face asta?

Clientul: Nu stiu cum sa le dezinstalez. Au unmesaj de " eroare". Ma puteti ajuta?

Serv.Tehnic: Cu placere. Mergeti in Start Menu sisa cautati IERTARE.EXE. Faceti acest lucru ori decite ori apar DISPRET.EXE si RESENTIMENT.COM, pana cind vor fi complet disparute din sistemul dvs.

Clientul: OK. Am terminat! DRAGOSTEA a inceput sa se instaleze automat! Asa este normal?

Serv.Tehnic: Este perfect! Trebuie sa primiti unmesaj care spune ca programul se instaleaza pentru toata viata in INIMA sistemului dvs. Aveti acest mesaj? Clientul: Da, il am. Acum programul este complet instalat?

Serv.Tehnic: Da, numai ca aveti acum numai modulul de baza. Trebuie sa va conectati la alte INIMI ca sa puteti face upgrade-uri.

Clientul: Oh! Am deja un mesaj de eroare. Ce trebuie sa fac?

Serv.Tehnic: Ce spune acest mesaj?

Clientul: Spune: " EROARE 412 - PROGRAMUL NU POATE RULA PE COMPONENTELE INTERNE" . Ce inseamna asta?

Serv.Tehnic: Nu va ingrijorati, asta este o problema simpla. Inseamna ca DRAGOSTEA este setata sa ruleze pe o INIMA externa si nu a fost rulata inca in INIMA dvs. Este unul din cele mai dificile lucruri in programare. Trebuie sa aveti DRAGOSTE interioara pentru propriul sistem inainte de a incerca sa va conectati la DRAGOSTEA altor sisteme.

Clientul: Si ce trebuie sa fac?

Serv.Tehnic: Puteti gasi AUTOACCEPTAREA?

Clientul: Da, am gasit-o.

Serv.Tehnic: Excelent, incepe sa fie foarte bine! Acum inserati urmatoarele fisiere si copiati-le in directorul " INIMA MEA": IERTARE.DOC, AUTOACCEPTARE.TXT, BUNATATE.DOC si INCREDERE.TXT. Sistemul dvs. va rescrie toate fisierele. Apoi va trebui sa stergeti SARCASM.EXE si sa goliti cutia de gunoi astfel incat sa fiti sigur ca nu a mai ramas nimic rau si niciodata nu va mai fi rulat.

Clientul: Am reusit! Hei! INIMA mea incepe sa aiba noi fisiere: ZAMBET.MPG este pe monitor chiar acum si un mesaj imi spune ca PACEA.COM, COMPASIUNEA.EXE si MULTUMIREA.COM se instaleaza in toata INIMA mea!

Serv.Tehnic: Inseamna ca DRAGOSTEA este instalata si ruleaza. Ar trebui sa va descurcati singur de acum. Inca un lucru inainte de a termina ...

Clientul: Va ascult.

Serv.Tehnic: DRAGOSTEA este un program distribuit gratuit. Fiti sigur ca o daruiti curata la orice sistem cat timp veti fi conectat la serverul principal MAREA DRAGOSTE! Veti primi inapoi module cu adevarat valoroase.

Clientul: Asa voi face. Multumesc pentru ajutor.

Serv.Tehnic: INIMA sa-ti fie binecuvantata cu multa DRAGOSTE!

Sursa: www.crestini.com

Viitorul...

2006-11-12T23:35:00.000+01:00

"Nu pot şti ce fi-va mâine,
Însă ştiu că Dumnezeu
Se-ngrijeşte şi de mine
Căci şi eu sunt fiul Său."

Fericirea... în gânduri şi imagini

2006-11-11T23:52:00.000+01:00

Dacă vrei să ajungi la fericire, atunci puneţi orice ca ţintă, numai un singur lucru nu : fericirea.
Dacă s-ar clădi casa fericirii, cea mai mare încăpere ar fi sala de aşteptare.
Am cunoscut fericirea, dar nu asta m-a făcut cel mai fericit
A iubi înseamnă a găsi fericirea noastră în fericirea altora.
Ce poate să înţeleagă din fericire, sufletul care n-a suferit?

Prison Break

2006-11-10T22:32:00.000+01:00

Eram nenorocit in lanţul necredinţei
Iar Lucifer mă chinuia cumplit
Eram învăluit în starea neputinţei
De nimeni nu eram stimat sau preţuit.

Puterea mi s-a stins, eram doar o epavă
Eram în gheara morţii; eram sortit să pier
Iar lumea-mi întindea paharul cu otravă
Voia să mă-ndeparte de drumul către Cer.

Mă adânceam rapid în groapa disperării
Când am simţit că m-ai cuprins duios
Şi m-am lăsat purtat de braţul îndurării
Ce m-a răscumpărat şi din infern m-a scos.

M-ai învăţat să cânt când valuri mă atacă
Să rabd o suferinţă, să fiu mai iubitor
A lumii cârdăşie nicicând să nu-mi mai placă
Ci bucurii să-mi aflu în bunul meu Păstor.

În Tine am descoperit speranţa şi iubirea
Cu Tine pe cărare sunt sigur că sosesc
La locul de răsplată, să ştiu ce-i nemurirea
De-aceea într-acolo cu drag călătoresc.

M-ai dezlegat, Isuse, din lanţul blestemat
Ce mă ţinea ca rob în bezna ignoranţei
Răspuns-am când pe nume m-ai chemat
Căci ai sădit în mine simţul importanţei.

George Cornici

O scrisoare pentru tine

2006-10-31T22:09:00.000+01:00

Dragul meu,

Vroiam sa stii ca te iubesc si ca ma gandesc la tine mereu. Te stiam inainte de inceperea timpului. Stiu chiar cate fire de par sunt in capul tau! Asa parinte, asa fiu - esti creat dupa chipul si asemanarea Mea. Nu numai ca am planuri cu privire la tine, dar ti-am dat si abilitatile necesare pentru a le implini, si ceea ce dau Eu, nu-ti poate lua nimeni,insa nu neglija aceste daruri,nu uita sa le exersezi si sa le pui in miscare zilnic. Fii linistit caci am inceput o lucrare buna in tine si o voi duce la bun sfarsit. Eu totdeauna termin ce am inceput. Cuvantul Meu cu privire la tine este daltuit pentru totdeauna in Cer. Dedicarea Mea fata de tine este eterna. In viata aceasta vei infrunta adversitati, insa inveseleste-te, i-am luat diavolului puterea de a-ti face rau, iar lumii puterea de a te distruge. Nu uita ca atunci cand esti la stramtorare, Eu sunt aproape. Da-mi Mie poverile tale si Eu te voi sprijini. Cand esti coplesit de problemele vietii, sprijina-te de Mine. Voi fi stanca ta si turnul tau de adapost. Chiar si de vei cadea din cand in cand, nu vei fi rapus,pentru ca stai ocrotit in palma Mea. Insa ai grija, nu asculta sfatul celor orbi spiritual si nu te invarti in cercurile scepticilor. Cuvantul Meu sa-ti fie desfatarea si vei fi roditor si prosper in tot ceea ce faci, ca un stejar care creste langa un rau.

Cu multa dragoste,
Tatal tau.

PS: Mi-ar face mare placere sa-mi scrii si tu...

Gramatica vietii

2006-10-31T21:58:00.000+01:00

Invatati aceasta gramatica! Traiti mai degraba activ decat pasiv, ganditi-va mai degraba la ceea ce faceti decat la ceea ce vi s-a intamplat. Traiti mai degraba la modul indicativ decat la cel conjunctiv, preucupati-va de lucruri asa cum sunt ele, nu asa cum ar putea sa fie. Traiti intens prezentul, impliniti datoria pe care o aveti acum, fara regrete fata de ceea ce a fost sau griji pentru ceea ce va fi.Traiti la persoana intai, criticati-va pe voi mai degraba decat pe ceilalti. Traiti la modul singular, mai preocupati de aprobarea propriei voastre constiinte decat de aplauzele multimii. Daca doriti un verb pe care sa-l conjucati intreaga viata, nu veti gasi unul mai bun decat verbul A IUBI.

Limitele libertatii

2006-10-31T20:55:00.000+01:00

Toate lucrurile imi sunt ingaduite, dar nu toate sunt de folos.
Toate lucrurile imi sunt ingaduite, dar nimic nu trebuie sa puna stapinire pe mine.

Despre dragoste...

2006-10-29T22:52:00.000+01:00

- Constiinta datoriei fara dragostea te face morocanos.
- Raspunderea fara dragostea te face brutal.
- Dreptatea fara dragostea te face dur.
- Priceperea fara dragostea te face ipocrit.
- Cunoasterea fara dragostea te face incapatanat.
- Stapanirea fara dragostea te face avar.
- Credinta fara dragostea te face fanatic.
- O viata fara dragostea nu are sens.

Cuvinte importante

2006-10-27T23:09:00.000+02:00

- Cel mai putin important cuvant EU
- Cel mai important cuvant NOI
- Cele mai importante 2 cuvinte VA MULTUMESC
- Cele mai importante 3 cuvinte TOTUL ESTE IERTAT
- Cele mai importante 4 cuvinte CARE ESTE PAREREA DVS.
- Cele mai importante 5 cuvinte AI FACUT O TREABA BUNA
- Cele mai importante 6 cuvinte VREAU SA TE INTELEG MAI BINE

Descurajarea

2006-10-27T22:22:00.000+02:00

Descurajarea se naste din nemultumirea fata de trecut, dezamagirea fata de prezent si de increderea in viitor. Ea aduna la un loc ingratitudinea fata de binecuvantarile de ieri, indiferenta fata de oportunitatile de astazi si nesiguranta fata de surprizele zilei de maine. Cine este imbolnavit de ea este orb la frumusetea din jur, surd la gemetele celor aflati in suferinta si fara grai langa cei care au nevoie de nadejde. Manifestarile ei cuprind lipsa de rabdare, imaturitatea in gandire si cartirea fata de Dumnezeu.
"Sufletul nostru incarunteste inaintea parului", a observat cineva. Descurajarea ne poate afecta la toate varstele. Cea mai comuna cauza a ei este pierderea temporara a perspectivei din viitor. Incredinteaza-ti viitorul in mana Domnului si te vei bucura iarasi de viata.
Uneori, Dumnezeu ne aseaza in intunerec ca sa vedem ca El este Lumina.
Dificultatile ne intaresc sufletul, tot asa cum munca ne intareste trupul.

NU UITA NICIODATA ...

2006-10-26T20:27:00.000+02:00

Nu uita niciodată
Faptul că trăieşti nu a fost ideea ta
Şi că respiri nu a fost hotărârea ta.
Faptul că trăieşti a fost ideea Altcuiva
Şi că respiri – darul Lui pentru tine.
Nu uita niciodată
Nimeni nu gândeşte , nu simte ,
Nu se manifestă ca tine.
Nimeni nu zâmbeşte aşa cum tocmai o faci tu.
Nu uita niciodată
Nimeni nu vede cerul cum îl vezi tu
Şi nimeni nu ştie tot ce ştii tu.
Nu uita niciodată
Faţa ta nu o mai are nimeni pe acest pământ
Şi ochii aceştia îi ai doar tu.
Nu uita niciodată
Eşti bogat şi bogăţia ta nu sunt banii tăi
Ci Viaţa ta!
Nimeni nu trăieşte ca tine.
Tu eşti dorit.Nu eşti un rod al întâmplării,
O toană a naturii,
Fie că-ţi cânţi viaţa în diezi sau bemoli,
Eşti un gând al lui Dumnezeu
Şi încă unul genial.
TU eşti TU!!

Jurgen Werth

Caută fericirea...

2006-10-26T19:51:00.000+02:00

1.Cauta fericirea-si nu o vei gasi niciodata.
Cauta banii, si vei deveni bogat si poate corupt.
Cauta-te numai pe tine insuti, si vei fi plin de eul tau si poate foarte infumurat.
Cauta fericirea. Iti este oferit spre cumparare in cutia de scrisori, prin afise si anunturi pe strazi si drumuri, in pravalii si magazine, in toate reclamele de pe toate canalele de televiziune. Ti se vand mii de vise intr-o lume care vorbeste de o mie de ori mai mult despre fericire…si minte. Cauta fericirea in bani si averi, si nu o vei gasi niciodata.
2.Incepe ziua cu un zambet. Incepe fiecare dimineata cu o inima prietenoasa. Munca te va obosi atat, vei putea sa te bucuri mai mult de partile frumoase ale vietii. Pentru semeni, o fata vesela in fiecare zi este o noua raza de soare. Daca iese prost, nu prea pui la inima. Propria suparare devine mai mica si povara celorlalti mai usoara. Un bolnav prinde curaj datorita tie si cine este in intuneric vede o raza de speranta. O fata prietenoasa si un cuvant prietenos devin ingeri salvatori.
Nu, nu nu ai o faţă urată. Nu cred asta. Toate feţele sunt frumoase, daca in spatele lor se afla o inima buna. Si faţa ta cea mai frumosa este faţa prietenoasa. De aceea, stai in fiecare dimineata in fata oglinzii cu acest mic exercitiu al inimii: „omule fii multumit ca traiesti.Azi nu exista o fata amarata.O fata trista nu este nimanui de folos.Va fi o zi buna. Vreau sa fiu recunoscator.Inima mea sa fie libera de ura si invidie.Pot sa fiu fericit.”
3. De ce gandesti mereu ca ceilalti- prieteni, cunoscuti, vecini- au mai mult noroc? Spui atat de usor: celorlati le merge mult mai bine . Iar eu imi dau toata silinta si nu realizez nimic.Malul celalalt este intotdeauna mai frumos. Este mai departe, iar tu privesti fix, ca inmarmurit, aparentele frumoase. Te-ai gandit vreodata ca si cei de pe celalalt mal se uita la tine si se gandesc ca tu ai mai mult noroc, pentru ca si ei vad numai aparentele inselatoare. Grijile tale, mici si mari, pe acelea ei nu le cunosc.”

Singurătatea

2006-10-25T19:39:00.000+02:00

Ce-i viata mea ma-ntreb cu-amar
Sa fie ea un lung cosmar?
Sau poate -un set de intrebari
La care un raspuns azi cer ?
Sau poate un nimic un gol
nascandu-ma, traind sa mor?
Gasit-am pare un raspuns,
Dar, totusi pare-a fi confuz.
Raspunsul dat e inversat
,, Si gol raman instrainat.
Nimic nu sunt, nimic am fost,
Viata -mi pare fara rost.
Nimic voi fi cat voi trai,
Nimic si-atunci, cand voi muri.
Dorit-am viata s-onteleg,
Un scop, un sens de ea sa leg.
C-o dragoste s-o impresor.
Dar, fara dragoste-am sa mor.
Respins de multi, urat de toti,
Sunt pus alaturi de cei morti.
De ce sa fiu cand eu nu sunt?
Cand toti ma-ngroapa in mormant!
Imi pare totul un cosmar,
La fiecare pas tresar,
Iar omu-mi pare-atat de crud
Astfel ca plang, si plang demult.
Am plans cu dor, dar fara rost
Am plans cu-amar,traind in post,
Am plans in suflet chinuit,
Am plans sa nu fiu auzit...
Dar lacrimi grele ce au curs,
Suspinele ce le-am ascuns,
Durerea sufletului meu,
Erau in ochi la Dumnezeu!
Cand eu plangeam, plangea si El!
Cand ma durea, simtea la fel,
Cand ma-ntrebam cu-amar si chin,
Nu-i auzeam a Lui suspin.
Cand ma vedeam nimic, un gol,
Cand fara sens parea ca mor,
Eu nu stiam, ca El a fost,
Alaturea cu mine-n post!
Tristetea mea a fost candva
Cand nu stiam ca Cineva
C-un sens cu-n scop m-a faurit
Ca sa iubesc - sa fiu iubit!
Si-acum nu plang, nu plang demult!...
Chiar dac-a fost ieri un trecut
In care suspinam cu greu...,
Azi insa este Dumnezeu!
In El gasit-am un raspuns,
Si astazi, nu mai sunt confuz!
Raspunsul nu e inversat
E a devarul Cautat!!!

Nicu Holban

Eseul lui Brian

2006-10-24T18:48:00.000+02:00

Brian Moore, în vârstă de 17 ani, a murit pe 27 mai 1997. Venea de la un prieten spre casă când maşina lui s-a izbit de un stâlp de electricitate. A ieşit din maşină nevătămat, dar a călcat pe un fir de curent căzut şi a fost electrocutat.
Părinţii lui au păstrat o copie a unui eseu al lui Brian, scris cu puţin timp înainte de decesul acestuia şi găsit în dulapul lui de la liceul pe care îl frecventa. „Cred că Dumnezeu l-a folosit pentru un scop, iar noi ar trebui să găsim scopul acesta şi să facem ceva cu el" a spus doamna Moore despre eseu. Ea şi soţul ei vor să împărtăşească viziunea fiului lor despre viaţă şi moarte.
Iata eseul:

În acea stare între trezire şi visare, m-am găsit în Camera de Sus. Nu zăream obiectele din jur, cu excepţia unui perete acoperit cu dosare. Camera era lipsită de viaţă, cu micile ei fişe, era un sistem rudimentar de catalogare a vieţii mele. Aici erau scrise faptele mele din fiecare moment, mari şi mici, cu detalii pe care memoria mea nu le putea cuprinde. Un sentiment de uimire şi curiozitate, amestecat cu frică, s-a stârnit în mine pe măsură ce am început să deschid dosare la întâmplare şi să le citesc. Unele mi-au adus bucurie şi amintiri plăcute, altele ruşine şi regrete aşa de puternice că m-aş fi uitat peste umăr să văd dacă nu se mai uită cineva.
Un dosar „Prieteni" era lângă cel pe care scria „Prietenii pe care i-am trădat". Titlurile erau aranjate de la cele lumeşti la cele cu totul deosebite. „Cărţi pe care le-am citit". „Minciuni pe care le-am spus". „Sprijin pe care l-am acordat". „Glume la care am râs". Unele erau aproape exagerate în exactitatea lor: „Lucruri pentru care am întristat pe fraţii mei". La altele nu am putut să râd: „Lucruri pe care le-am făcut la mânie". „Lucruri pentru care am bombănit în şoaptă către părinţii mei".
Nu încetam să fiu surprins de conţinutul lor. Adesea erau mult mai multe fişe decât mă aşteptam, alteori erau mai puţine decât speram. Am fost de-a dreptul copleşit de adevăratul volum al vieţii pe care am trăit-o. Să fi fost posibil ca la anii mei să pot umple fiecare din miile sau chiar milioanele de fişe? Dar fiecare fişă a confirmat adevărul. Fiecare era scrisă cu propriul meu scris. Fiecare era semnată cu semnătura, mea.
Când am scos dosarul „Programe TV la care m-am uitat", mi-am dat seama că el creştea pe măsură ce îl scoteam pentru a putea cuprinde conţinutul lui. Fişele erau împachetate strâns, şi chiar după doi sau trei metri nu am ajuns la capăt. L-am închis ruşinat. nu atât pentru calitatea progra-melor. cât pentru timpul enorm pe care acel dosar îl reprezintă.
Când am ajuns la un dosar numit „Gânduri desfrânate". am simţit un fior prin tot trupul. Am scos dosarul doar 1 cm, fără a dori să-i verific mări-mea şi am scos o fişă. Conţinutul ei detaliat m-a cutremurat. Mi s-a făcut rău la gândul că un asemenea mo-ment a fost înregistrat. O furie aproape animalică m-a cuprins. Un gând îmi domina mintea: „Nimeni nu trebuie să vadă aceste fişe. Nimeni nu trebuie să vadă această cameră! Trebuie să le distrug!"
Într-o furie nebunească am smuls dosarul. Trebuia să îl golesc şi să ard fişele. Le-am apucat de un capăt şi am început să îl lovesc de podea, dar nu am putut să scot nici măcar o fişă. Am devenit disperat şi am smuls o fişă afară, dar era tare ca şi oţelul când am încercat să o sfâşii.
Învins şi complet neajutorat am pus dosarul înapoi în deschizătura lui. Am plecat cu fruntea spre perete.
Am aruncat o privire autocompătimitoare. Şi atunci am văzut dosarul: „Oameni cu care am împărtăşit Evanghelia". Mânerul lui era mai strălucitor decât al celor din jurul lui. mai nou. aproape nefolosit. Am tras de mâner şi o cutie mică, nu mai lungă de 3 cm. mi-a căzut în mână. Puteam să număr pe degetele de la o mână fişele pe care le conţinea.
Atunci mi-au dat lacrimile. Am început să plâng cu hohote atât de puternice încât mă durea. Au început în stomac şi apoi mi-au scuturat tot corpul. Am căzut în genunchi şi am plâns. Am plâns de ruşine, cea mai copleşitoare ruşine dintre toate.
Rafturile cu dosare se învârteau în ochii mei plini de lacrimi. „Nimeni nu trebuie să afle vreodată de această cameră! Trebuie să o încui şi să ascund cheia!"
Dar apoi. după ce mi-am şters lacrimile, l-am văzut pe El. „Nu, nu El aici! Oh, oricine, dar nu Isus". Am privit neajutorat cum El a început să deschidă dosarele şi să citească fişele. Nu puteam îndura să văd răspunsul Lui. In momentele în care reuşeam să privesc faţa Lui. am văzut o întristare mai adâncă decât a mea. Părea că merge intuitiv la cele mai rele dosare. De ce trebuia să le citească pe toate?
În final S-a întors şi a privit spre mine. A privit spre mine cu milă în ochi. dar cu o milă care nu m-a mâniat. Am plecat capul, mi-am pus faţa în mâini şi am început să plâng din nou. A venit spre mine şi m-a îmbrăţişat. Ar fi putut zice atât de multe lucruri, dar nu a zis un cuvânt. Doar a plâns împreună cu mine.
Apoi S-a ridicat şi S-a întors la peretele cu dosare. A început din-tr-un capăt al camerei şi a luat dosarele unul câte unul şi a scris numele Lui peste al meu pe fiecare fişă. „Nu!" Am strigat repezindu-mâ spre El. Tot ce puteam să zic era: „Nu, nu!!!", pe când trăgeam fişa de la El. Numele Lui nu ar trebui să fie pe această fişă dar era acolo, scris în roşu. atât de puternic, atât de intens, atât de viu. Numele lui Isus 1-a acoperit pe al meu. Era scris cu sângele Lui.
Blând, El a luat fişa de la mine. A zâmbit, un zâmbet trist şi a continuat să semneze fişele. Nu cred că voi înţelege vreodată cum a făcut-o aşa de repede, dar în clipa următoare L-am auzit închizând ultimul dosar şi venind înapoi la mine. Şi-a pus mâna pe umărul meu şi a zis: „S-a terminat!" M-a condus afară din cameră. Nu era nici o încuietoare la uşa ei. Încă mai erau fişe ce urmau a fi scrise.

Sursa: Revista "Cuvantul Adevarului" seria II Anul XVI nr. 9